Condițiile din România

În țara noastră se citește foarte puțin. Obișnuim să privim România ca posesoarea unui imens potențial pentru carte. În realitate lucrurile nu stau așa. Scriitorii pot observa câtă carte se cumpără în familiile lor. Pot vedea ce titluri se caută. Pot urmări câtă carte cumpără rudele apropiate în decursul unui an. Pot întreba prietenii apropiați ce titluri au achiziționat și pot extinde această analiză către colegi. Rezultatul obținut îl vor interpreta statistic, pe cât posibil, reușind astfel să releve cu exactitate situația existentă la nivel național.

Observăm că în familia noastră nu se cumpără carte. Nici colegii și prietenii nu își cumpără cărți. În plus auzim că puținele cărți cumpărate de apropiați reprezintă titluri ale unor autori consacrați. Cu mult curaj căutăm să  aflăm dacă în cercul nostru de cunoscuți s-au cumpărat cărți ale autorilor debutanți. Astfel înțelegem realitatea și ne calibrăm așteptările.

Prima condiție este aceea de a cunoaște foarte bine specificul cititorilor sub aspectul apetenței lor către a cumpăra o carte într-un anumit interval. Aceste date sunt foarte importante pentru un scriitor debutant. De regulă 90% dintre scriitorii debutanți își imaginează că se adresează unor oameni interesați de subiectul cărții lor. Nu este așa! Din păcate, cititorii cărora le sunt adresate cărțile poate nu vor afla niciodată de existența lor, pe de o parte pentru că ei înșiși nu merg în librării, iar pe de altă parte pentru că scriitorii debutanți nu sunt cunoscuți în spațiul public.

Scriem cărți sau producem literatură?

Literatura este un domeniu exclusivist. Pătrunderea unui autor în lumea scriitorilor nu se face instantaneu prin publicarea unei cărți. Drumul către consacrare este unul foarte complex. A demonstra valoare cu adevărat reprezintă o realizare. Însă scara de valori nu o decid cititorii. Există scriitori de mare calibru care nu vând multe cărți într-o viață. Am întâlnit și autori care au vândut mii de cărți – însă fără să atingă titlul de scriitor – cărțile lor fiind alcătuite comercial, în sensul manipulării cititorului incult.

În muzică s-a întâlnit situația în care într-un loc pe mapamond un compozitor a compus o melodie care s-a dovedit identică cu alta compusă anterior, în altă locație, de un alt compozitor, fără să se constate nimic fraudulos. Explicația constă în faptul că uneori compozitorii aud o melodie și uită acest lucru. Ulterior compun o melodie, fără să conștientizeze faptul că în mintea lor a pătruns anterior acestă temă muzicală. Aceștia sunt convinși 100% că le aparține întreaga creație, însă se înșală.

În mod similar un autor propune cititorilor o carte, convins că scrie original, că povestea este unică. Recenzorii editurii constată că de fapt autorul scrie mimetic, în formule stilistice ce aparțin marilor autori pe care mai mult ca sigur i-a parcurs în vremea liceului. Autorii bagă mâna în foc că nu s-au inspirat de niciunde. Și așa este, nimeni nu contestă acest fapt. Însă în mod evident acești autori în trecut s-au ”expus” la o literatură de calitate, prin lectură, creierul lor memorând un stil pe care îl reproduce apoi spontan.

Evaluarea cărții tale

În continuarea paragrafului precedent lansăm un alt concept: evaluarea scrierii. Majoritatea autorilor care se adresează unei edituri scriu pentru că au această chemare. Dacă acești autori nu ar fi citit nici o carte bună în viața lor, atunci nu ar fi putut să scrie. Lectura ne transformă, iar cititul reprezintă un factor de evoluție formidabil. Astfel, autorii cred că ceea ce compun reprezintă o realizare unică. Din păcate, mulți autori neavând și o cultură bogată, nu reușesc să-și aprecieze valoarea. În realitate creierul poate genera inspirația, bagajul de cuvinte și expresii fiind memorat din lecturi anterioare. În ce gen te integrezi? Ce tip de scriere produci și este aceasta literatură? Toate acestea sunt întrebări utile!

Ai scris un roman și îl pui la dispoziția cunoscuților care îl achiziționează contra cost. Mai departe trebuie să te gândești cum intri tu în rândul marilor scriitori care au dat titluri devenite celebre – amintind aici numai câțiva: Liviu Rebreanu, Nicolae Filimon, Duliu Zamfirescu, Ion Slavici, Camil Petrescu, Hortensia Papadat Bengescu, Garabet Ibrăileanu sau George Călinescu? Cum te lansezi către publicul elevat din țară și cum te plasezi lângă scriitorii contemporani consacrați? Ai solicitat o evaluare realizată de un profesor universitar de la o facultate de litere? Ai cerut opinia unui scriitor, ai propus fragmente din textul tău către reviste și cenacluri literare?

Evaluarea scrierii este un pas pe care mulți autori debutanți îl ignoră. Din păcate, în majoritatea situațiilor nivelul de scriere nu denotă faptul că autorii debutanți cunosc literatură. Își doresc însă să vândă carte, cuprinși de curentul contemporan care a pus la dispoziția cetății posibilitatea publicării fără selecție – o modă care produce dezastru atunci când debutantul nu este eficient evaluat înaintea publicării.

Promovarea autorului și a cărții sale

Promovarea trebuie realizată de autor. Majoritatea debutanților uită să-și descopere locul și rolul în societate. Autorul este la fel de important precum cartea redactată. Uneori autorul crește în performanță prin cartea publicată – dacă aceasta are valoare. Alteori  își promovează cartea prin renumele său în social. Ambele laturi nu trebuie ignorate!

Debutanții sunt adesea imobili. Stau în casă și nu comunică, nu își etalează opiniile, așteaptă să le fie cumpărată cartea, fără să se gândească că zilele trec și nimeni nu se gândește la ei. Multe lucrări de calitate nu își vor descoperi niciodată publicul pentru că autorii nu alocă timp pentru promovarea lor. Degeaba cartea există în librăria online, vizita realizată de cititori devenind inutilă, pentru că aceștia nu vor cumpăra o carte scrisă de un autor necunoscut.

Există o decență care trebuie respectată de orice editură care crede în valoare. Scriitorii pot menționa permanent editura la care au publicat, însă editura trebuie să rămână într-o regiune solemnă. Nobila profesie a editorului nu îi permite să lanseze campanii comerciale în favoarea unui scriitor.

Scriitorii debutanți trebuie să-și alcătuiască și să-și dezvolte platforme prin intermediul cărora să se afle permanent în legătură cu cititorii. Aici menționăm neapărat un blog alcătuit în așa fel încât audiența să se câștige prin prezentarea ideilor scriitorului despre lumea în care trăiește. Nu ignorăm nici realizarea unei pagini într-o platformă de comunicare socială. Debutanții trebuie să știe să converseze pe teme diverse și să devină utili societății din care fac parte.

Ieșirea debutanților din confortul propriului birou reprezintă cel mai potrivit concept de publicitate. Fructul acestor investiții în promovarea lor ca scriitori, alături de cartea publicată, reprezintă o construcție ce nu durează câteva săptămâni, ci poate dura chiar ani de zile – perioadă în care nu trebuie pierdută nici măcar o singură zi! Altfel nu se poate realiza dezideratul aici mărturisit autorilor debutanți.

Grupul de cunoscuți ai autorului debutant

Un autor debutant trebuie să aibă zilnic două trei cărți în geantă. Acestea pot fi prezentate oamenilor cu care vine în contact, cu orice prilej – cu discreție, însă cu fermitate și convingere. Există debutanți care vând odată cu lansarea cărții un tiraj de 150-200 de cărți, după care flacăra se stinge. Există și debutanți care sunt observați de mii de cititori, însă cartea lor nu este achiziționată. Mai mult, nici grupul de anturaj nu se decide în a achiziționa cartea – cu toate că lasă false aprecieri pozitive despre o carte încă necitită. Concluzia este evidentă: autorul este necunoscut și necreditat cu încredere.

O editură nu este un partener comercial, aceasta realizând numai procesul etic de selecție. Debutanții trebuie să respecte poziția de marcă a editurii la care au publicat, încercând să se ridice ei înșiși la nivelul de prestanță al entității de acreditare publicistică. Dacă un debutant rămâne tăcut, necunoscut și mai ales neimplicat – atunci avem de-a face cu o realizare ce va rămâne numai în familia și cercul său de apropiați.

Ușile nu se deschid dacă nu se bate la ele! Editura se poate implica în promovarea unui autor care crește zi de zi, oferindu-i cadrul estetic și valoric al expunerii. Editurile nu pot promova autori necunoscuți, care nu practică destinul profund al scriitorului în problematica societății sale. La fel precum cititorii și editurile se interesează permanent de evoluția autorilor publicați. Dacă aceasta nu există, din păcate cartea stagnează în drumul ei către cititorii valoroși.

În mod natural oamenii au o minimă curiozitate care se activează atunci când un debutant le prezintă o carte. În plus și prețul ofertei este important. Debutanții trebuie să vândă cu un cost minim cărțile, urmând ca apoi să își mențină prețul care îi avantajează în zona marketingului de carte pe care l-au ales. Prețul se adaptează în funcție de situație. Aflat în fața unui posibil cititor, scriitorul trebuie să propună pe loc un cost care să fie și acceptat.

Prezentarea cărții cu diferite prilejuri

Scriitorul trebuie să realizeze un dialog permanent cu cititorii, să abordeze mereu noi lansări de carte. Scriitorul devine o parte activă a societății în care trăiește și pe care o influențează. Din păcate, autorii așteaptă în timp ce scriitorii acționează mânați de imbolduri specifice omului de cultură. A discuta public despre cartea ta este un gest util. A transmite faptul că ai redactat un text valoros, de asemenea.

Unii debutanți trăiesc într-o lume închistată. Aceștia consideră că au publicat o carte senzațională și așteaptă ca cititorii să o cumpere masiv. Ca editor este foarte deranjant să observi acest fenomen. Înainte de a cere o evaluare, debutanții cred cu convingere că au dat lovitura, că lumea o să-i cumpere, că vor avea celebritate și nenumărate venituri în conturi.

Au existat autori care înainte de a dori să afle rezultatul unei minime recenzii, au întrebat ce plajă de promovare li se poate oferi. Aveau lucrări de slabă calitate și au fost respinși. Din păcate, unii dintre aceștia, pe criterii mercantile au fost publicați la alte edituri. Au trecut anii și nu s-au ridicat. Valoarea nu se poate mima și chiar nu este bine să fie edificate socluri artificiale. Au existat autori care au vândut la un moment dat carte comercială, însă nu au intrat în lumea scriitorilor, fiind astăzi complet uitați.

Promovarea începe cu mult timp înainte de apariția cărții. Scriitorii contemporani care au avut succes erau cunoscuți de publicul cititor cu mult timp înainte de realizarea cărții. Aveau o activitate publică utilă cetății, lansând inițiativa publicării cu un real avantaj. Au anunțat că lucrează la o carte care o să fie lansată în câteva luni. Au dezvăluit și fragmente ale poveștii. Așteptarea a înfierbântat publicul iubitor de litere.  Într-un moment autorul a cerut și sfaturi pentru titlul viitoarei cărți. Vânzările au explodat!

Notorietatea autorului

Trebuie să recunoaștem franc că debutantul necunoscut are de dus o muncă imensă. Promovarea trebuie să aibă prezență zilnică, însă dacă lucrarea nu are valoare, toată această construcție poate fi amenințată cu uitarea. Am întâlnit debutanți care aveau lucrări de calitate, însă nu realizau gestul promovării. În alte cazuri am cunoscut autori care desfășurau o campanie de promovare ideală, însă din păcate lucrările lor nu aveau consistență.

Atunci când o personalitate implicată în social se apucă de scris, șansele acesteia de a deveni scriitor sunt mai consistente. O persoană publică are șanse să vândă în cantități mari cartea publicată, chiar dacă valoarea acesteia nu este neapărat un criteriu. În plus, faptul că publicul cunoaște acea persoană din presa online, tv sau radio – îi conferă autorului un avans prețios.

În practică nu am întâlnit în aceste situații o echivalare între lucrarea realizată și popularitatea autorului. Autorii care nu sunt scriitori, însă sunt personalități ale momentului, vând carte, însă aceasta nu este neapărat literatură.

Atunci când un om de litere scrie, lucrările sale fiind considerate literatură de valoare, acesta nu primește la pachet și recunoașterea ca scriitor – fiind nevoit să ducă singur o activitate de promovare permanent desfășurată pe mai mulți ani. Din istoria literaturii cunoaștem faptul că mari scriitori nu au cunoscut imediat  recunoașterea, în cazul unora aceasta sosind treptat chiar după dispariția lor biologică.

Concluzia este aceea că un debutant trebuie să fie atent la condiția lui ca scriitor. În plus, cititorii doresc să știe ce face un debutant în viața profesională. Este evident că prestigiul autorului este un element de maximă importanță. Realizările unui debutat în profesia lui contează foarte mult. Sistemul universitar din care provine, de asemenea. Cultura lui, prezența în presa scrisă, activitatea eseistică anterioară, opiniile în social – totul contează!

Lipsa renumelui

Reprezintă un real handicap în vânzarea titlului publicat. Cititorii nu cumpără un autor necunoscut, însă debutanții nu acceptă întotdeauna acest fapt concret. Aceștia cred că odată ce ei vor scoate o carte, ea va fi vândută în mii de exemplare. De acest fapt profită editurile comerciale, vânzând iluzii unor oameni care își doresc nespus satisfacerea orgoliului.

Deși este un handicap în vânzare, lipsa prestigiului nu trebuie considerată de autori un dezavantaj. Editurile trebuie să explice acest lucru debutanților, sau autorilor necunoscuți care au publicat într-un timp scurt mai multe titluri. Debutanții necunoscuți trebuie consiliați în acest sens de către edituri. Aceștia trebuie să știe la ce să se aștepte și nu să trăiască mânați de vise deșarte.

Renumele se câștigă greu. În primul rând un debutant trebuie să cunoască faptul că de la autor la scriitor se află un drum complex. Poate că talentul există, însă nu și munca și pregătirea pentru adevărata literatură. Considerăm că debutanții și în general autorii necunoscuți trebuie să cunoască activitatea și viața personalitățile scriiturii naționale și universale.

Cunoscând viața scriitorilor importanți, autorii necunoscuți se vor putea evalua comparativ. Din păcate s-a proliferat astăzi în unele medii faptul că oricine poate scrie o carte – mulți autori fiind publicați fără ca aceștia să fie cu adevărat scriitori.

Prestigiul în lumea scrisului se câștigă numai atunci când personalitatea și cartea devin egale și reale. Altfel, pot exista autori, pot exista cărți, poate și cititori, dar foarte puțini. Să nu uităm că astăzi publicul larg citește puțină literatură de calitate, ce să mai vorbim de cumpărarea cărților redactate de autori debutanți.

În concluzie, lipsa renumelui trebuie conștientizată, debutantul acceptându-și condiția cu demnitate. Editurile trebuie să urmeze calea unei poziții etice, transmițând debutanților că o promovare agresivă nu este un principiu etic, recunoașterea sosind neapărat din evoluția lor ca scriitori.

Titlul cărții și coperta

Întâlnim în zilele noastre o goană după cuvintele cheie folosite de căutătorii internetului. Astfel se caută titluri scurte, cu impact. Eventual cu suspans și teribilism. Se dorește originalitate – însă adesea cu erori de gramatică, logică, semantică. Am întâlnit titluri ce conțineau cacofonii sau pleonasme. Am observat eșuarea unor cărți mai ales datorită titlului – care inițial a atras, însă a provocat renunțarea, cititorul evitând să o cumpere. Altădată coperta propusă de autor a îngropat vânzarea. Echipa colegilor din graphic design și cea de marketing a fost ignorată. Autorii au pus titlul evident, mare, ușor de citit, folosind imagini și coduri de culoare impresionante. La ce folos!

Dacă am fi interesați cu adevărat de literatură și nu de vânzări, altul ar fi comportamentul nostru față de ideea de carte tipărită și vânzarea ei. Comerțul a deformat lumea cărții de valoare și a produs în social un comportament ce alcătuiește o modă fără conținut, însă intens dorită de pseudo-scriitorii vremurilor tranziției.

Un scriitor autentic expediază la editura un manuscris impecabil. Primește prin specialiști o copertă cu o estetică potrivită mesajului – gestul publicării devenind firesc. Titlul este profund și necomercial. Coperta îmbină atât tema cât și scriitorul și aduce bucurie cititorului de profunzime, cult, educat.

Publicul țintă 

La acest capitol se pot spune multe lucruri interesante. În România se citește foarte puțin literatură în general, iar pentru literatura de valoare există un public restrâns. Aceasta este realitatea, în detrimentul felului în care explodează adesea târgurile de carte. Global privită realitatea, trebuie să constatăm că deși suntem o societate de calitate, avem totuși prea puțină educație în domeniul literaturii de calitate. Tranziția nu ne-a oferit prilejul aplanării diferențelor dintre noi și statele avansate. Progresăm uneori, apoi stagnăm, iar în profesiile superioare nu mai producem intelectualul – ci numai absolventul specialist cu diplomă de licență.

Adesea debutanții scriu pur și simplu, fără să caute să identifice destinatarul scrierilor. Nu concep pentru un public bine evaluat, țintit. Nici nu cunosc ei înșiși oameni apropiați care ar putea să fie interesați de posibila lor carte. Este ignorată lumea exterioară. Se trăiește crezând că undeva în România există o cerere imensă, o lume a cititorilor interesați de scriitura debutanților. Nu există problematică în texte și nici tematica scrierii în raport cu starea actuală a societății.

În lumea cărților există cititori interesați de anumite subiecte. Debutanții ar putea să caute să înțeleagă ce subiecte se caută, de către ce tip de cititori și în ce cantitate. Cine citește un anumit tip de literatură? Studenții de la litere sau cei de la politehnică? Profesorii sau inginerii? Funcționarii mai citesc? Ce cărți citesc lucrătorii din multinaționale? Și în ce proporții aceste categorii aici general enumerate cumpără carte? De câte ori pe an și ce titluri? Ce autori?

Dacă ai scris fără să evaluezi publicul țintă, ai pierdut o imensă parte din posibilele vânzări. Aceste lucruri trebuie cunoscute de un debutant serios. Apoi și mai ales, debutantul trebuie să știe în ce nișă expune tema și care sunt scriitorii importanți ai acelui curent literar.

Unde faci reclamă cărții tale?

Depinde ce ai scris și cărui public ai oferit cartea. Dacă nu ajungi în acel mediu, timpul trece și cartea sfârșește pe raftul librăriei. Este foarte nepotrivit gestul unor autori care cu disperare caută să-și facă publică lucrarea, pe orice platforme. Această strategie duce la eșuarea întregii promovări!

Publicul țintă trebuie descoperit acolo unde își manifestă preocupările cotidiene. Acesta identifică o carte spontan. Debutantul își găsește și își formează publicul. O muncă de altfel imensă. Uneori el cere acest lucru editurii la care a publicat. O strategie falsă! Editura îi oferă doar prestigiul. În continuare debutantul trebuie să acționeze pentru a se face cunoscut mai întâi ca autor, ca om, ca personalitate – condiție esențială, și apoi a-și face publică lucrarea realizată.

Sub 5% dintre autorii debutanți cunosc această strategie de promovare. Debutanții au convingeri eronate considerând adesea că editurile nu îi promovează suficient, sau că nu investesc pe măsură, că undeva există o eroare. Aceștia nu pot percepe cu adevărat realitatea lumii comerciale de carte.

Debutanții își doresc vânzări, unele edituri alcătuind elementele mirajului, beției de succes. În realitate, astăzi cititori de profunzime sunt foarte puțini și au la dispoziție o mulțime de titluri de mare valoare, care nu pot fi egalate deocamdată în România – o țară care încă se zbate să ajungă din urmă statele cu universități dezvoltate. Reușim aplanări ale diferențelor în primul rând material, însă cădem în statistici  cu privire la educație și cultură.

Așadar, alegerea locului ideal unde să-ți promovezi cartea, convingând ca ea să fie cumpărată de o personă potrivită, care poate nu a mai cumpărat nici o carte în anul în curs – reprezintă un gest de cultură autentic, condiția fiind aceea ca lucrarea ta să fie concepută în acest scop.

Răspândirea cărților

O carte bună se răspândește rapid. Să ne imaginăm calitățile pe care o lucrare trebuie să le aibă pentru a se întâmpla acest lucru. Se potrivesc acestea cu ceea ce oferă debutantul? Numai acesta deține un răspuns sincer.

Astfel, o postare nesusținută prin comentarii, degradează întreaga inițiativă. Dacă aceste comentarii nu capătă un bun feedback, atunci în mod evident sutele de oameni cate ți-au dat like, au făcut acest gest împinși de o motivație minimă, insuficientă pentru ai duce în magazinul online unde să decidă și achiziționarea respectivei cărți.

Există autori cărora editura le-a oferit o vizibilitate de mii de accesări în platforma site-ului. Degeaba! Autorii nu au vândut decât câteva cărți. Motivul pentru care oamenii au intrat în postare  a fost unul spontan, aceștia fiind atrași de titlul lucrării și aspectul general al cărții. Nu suficient pentru a decide să cumpere! De regulă aceștia nu cumpără carte, în realitate. A lipsit și  contribuția scriitorului – care nu și-a susținut postarea prin comentarii, nu a dat invitații celor care au intrat în pagină, nu a știut să genereze o comunicare cu posibilii cumpărători – odată cu postarea propusă de editură.

În alte paliere de observare a realității, comunicarea între autori o considerăm incompletă. Am studiat forumurile și am descoperit discuții banale, aproape tabloide. Debutanții nu arătau o prezență intelectuală, nu discutau nici pentru publicul elevat, nici pentru cititorii de masă. Nu aveau arta de a traversa de la concepte profunde la a explica cititorului comun însemnătatea publicației aflată în dezbatere. Astfel debutanți cu un titlu și debutanți cu mai multe titluri conversau propagandistic, cu toții în afara unui real peisaj cultural. Din păcate nu sesizam prezența intelectualului din spatele autorului. Totul apărea ca o modă și atât.

Concluzii

Un autor debutant trebuie să fie realist în primul rând și neapărat să fie cu adevărat un om de cultură. Dacă scriitorul nu este și intelectual în egală măsură, atunci scrisul nu mai influențează pozitiv evoluția societății. În plus, într-o lume cu o emigrație continuă – scrisul devine o componentă vulnerabilă, iar temele scrisului nu vor influența nevoile națiunii către emancipare.

În acest peisaj pătrunde debutantul, dornic de vânzări nelimitate. Cui anume, către ce fel de cititori? Și mai ales care pot fi recomandările de care se poate bucura debutantul? Editura nu poate să-l promoveze, natura solemnă a prezenței sale obligând-o la un tratament ponderat și decent față de toți autorii publicați. Dar el, debutantul – ce trebuie să facă efectiv? În primul rând să înțeleagă cu adevărat lumea în care intră ca autor de carte și apoi să construiască o vizibilitate bună lucrării sale.

Dacă o personalitate decide să publice o carte, este evident că în primă fază va avea vânzări garantate, noi susținând scriitorii consacrați care vor dori să publice în ”Capitala Culturală Europeană” – întărind familia scriitorilor ce au publicat sub sigla editurii sibiene.

Pe cei care alcătuiesc grupul debutanților îi felicităm și le transmitem că au trecut un prag imens – fiind selectați riguros, editura publicând doar trei sau patru autori dintr-un număr de zece ce expediază lucrări pentru recenzii. Mai departe, pentru a trece de la stadiul de debutant la cel de scriitor aceștia trebuie să parcurgă etape complexe, cunoscute și anticipate de orice om de cultură.

Pentru vânzări, autorul trebuie să știe să devină cunoscut, mai întâi ca om. Apoi, printr-o activitate de promovare zilnică, prin forțele sale, în propriul blog, o să apară și rezultatele, existând astfel de exemple. Așadar, debutantul devine elementul major al promovării, acesta lucrând etapele post-publicare în interesul său, fără aportul editurii, cu maturitate, căutând să descopere un public și mai mult, reușind cu anii să-și formeze cititorii cărora să le dăruiască munca sa.

Încheiem acest articol încurajând autorii debutanți să cunoască faptul că în ciuda vremurilor controversate pe care le traversăm, literatura poate să existe numai dacă propune un scop,  avându-și rostul în momentul istoric pe care o națiune îl traversează. Fără cunoașterea literaturii naționale și mondiale – fără cultură și fără prezență în cetate în zonele de emulație specifice – o persoană nu poate ajunge scriitor în adevăratul înțeles al cuvântului. Cunoscând și mai ales înțelegând acest concept, un autor debutant poate evolua fără grijă, ocupând cu timpul un loc meritat în literatura de valoare a timpurilor noastre.

EDITURA ”Hermann”

Sibiu Hermannstadt

Decembrie  2022