Iuliana Șandru – UMBRA TRECUTULUI

Romanul UMBRA TRECUTULUI urmărește să surprindă povestea de viață a unei tinere artiste în devenire, dintr-un orășel de munte, Gatlinburg, din statul Tennessee, care se va confrunta cu propriile confuzii, iluzii și deziluzii, atât despre ea, cât și despre iubire, în urma unui accident tragic. Accident petrecut cu 13 ani în urmă, de care nu-și va aduce aminte și care îi va îngreuna prezentul.
Pe parcursul romanului, Amia, personajul principal va fi surprins în diferite ipostaze de suferință, dar și căutări neîncetate ale unor răspunsuri legate de trecutul său. De altfel, are aduceri aminte, sub forma unor vise tulburătoare.
Amia este orfană și se află încă de la naștere în grija unchiului său, un celebru pictor, Edwin Cooper, fratele tatălui ei, un pasionat al artei, fost militar, ce-i va deschide Amiei drumul spre lumea nemărginită și infinită a culorilor, formelor, luminilor și umbrelor. Încă din copilărie, ea a fost înștiințată de unchiul Edwin că vor veni momente în viața ei, în care va simți totul diferit, va simți cum se pierde și cum se rupe de sine, intensitatea trăirilor va fi devastatoare, de aceea trebuie să fie pregătită pentru a-și exprima trăirile, și nu altfel, ci doar prin pictură. Romanul este structurat în IX capitole, fiecare capitol urmărind să o surprindă pe Amia în câte o ipostază diferită, de la căutarea nesfârșită a răspunsurilor, până la îmbrățișarea prezentului și eliberarea trecutului. Dorul este cel care-i animă existența, trăind fiecare zi rememorându-și anii copilăriei, alături de mult prea iubitul unchi Edwin Cooper, dar și încercând să păstreze vie amintirea lui. Liam va fi cel care îi va aduce, într-un final, puterea de-a lăsa totul în urmă, de a-și da voie să trăiască și să simtă, de-a închide fiecare amintire într-o parte a inimii pentru a nu se mai întoarce vreodată, de-a fi ea însuși, fără să mai lase amintirea trecutului să pună stăpânire pe ea.
Thomas singurul prieten al Amiei, în copilărie, pe care ea îl iubea mai mult decât pe unchiul Edwin, era o parte din mica sa familie. Pierderea lui, în urma incendiului de la atelierul de pictură, va declanșa coșmarul din viața fetei. Acest eveniment va schimba în întregime modul în care se va raporta la viață, pentru că va fi călăuzită de un șir lung și nesfârșit de întrebări și suferințe, la baza fiind amintirea și umbra trecutului. Timp de 13 ani, o va bântui, chiar obseda imaginea unui străin care se pierde în flăcări, devenind una cu focul, în timp ce ea îl implora să se întoarcă. Doar arta sa, pictura o va ajuta să se exprime și să găsească, în cele din urmă, răspunsuri la întrebările care au măcinat-o timp de 13 ani.
Se va îndrăgosti, după cei 13 ani de la tragicul accident, însă va purta un gol imens în suflet. La momentul potrivit, când va fi pregătită să lase totul în urmă și să primească răspunsurile pe care și le dorea, umbra trecutului se va răsfrânge în prezent. După cei 13 ani, în care a ținut jurnale și a încercat să-și aducă aminte de ea, cea dinainte de accident, 13 ani în care reușește cu greu să picteze și să-și exprime trăirile, își dă voie să trăiască, eliberându-se
de amintiri. Dragostea pentru Liam, logodnicul ei, o va salva din amintirea umbrei trecutului, dar aceasta nu va fi suficientă pentru a umple golul din sufletul fetei. Singurul moment în care va reuși să se elibereze complet de povara care-i încărca inima și mintea, va fi atunci când trecutul îi va apărea întâmplător, în fața ochilor, la magazinul de articole picturale, moment care va aduce cu sine, un șir de căutări și răstălmăcirea trecutului. Răspunsurile pe care le va primi, o vor sfâșia, dar în același timp va renaște, va abandona amintirile și va îmbrățișa prezentul, ancorându-se la realitate prin arta sa. În cele din urmă, reușește să se elibereze de amintirile care o țineau ostatică. În urma întâlnirii cu umbra trecutului, cu Thomas, va picta 13 picturi sumbre care înfățișau macii în diferite ipostaze pentru a da o formă suferinței, durerii, dar mai ales dorului și a tuturor sentimentelor de cădere în gol, pe care le-a experimentat în ultimii ani. Se va auto-depășii, pentru că realizează o sculptură reprezentând o bancă, plină de maci de toate culorile, pe care își lasă amprenta, notând: „Trecutul rămâne în trecut, dar iubirea mea pentru tine nu este în trecut, este în suflet! T.A.”
Banca sculptată pe care o realizează fata are legătură cu amintirea pe care i-o împărtășește Thomas. Aveau un loc special în Village, pe o bancă din fața unei fântâni a dorințelor. Adesea, se găseau la miezul nopții stând pe bancă și privind la stele, iar dacă aveau norocul să vadă o stea căzătoare, aruncau fiecare câte o monedă de 50 de cenți în fântână, repetându-și: „Când stelele cad, dorințele se sting!”. Amia are în gând să doneze primăriei banca sculptată, pentru că reușise în sfârșit să se elibereze de amintirea trecutului, dorindu-și ca Thomas să rămână viu în amintirea colectivității, dar nu și în a ei.
La finalul romanului, Thomas va fi surprins la plecarea din oraș, în același loc în care obișnuiau să vină în copilărie, la fântâna dorințelor. Însă, de data aceasta, stelele nu mai erau
prezente pe cer, așa cum nici dorințele nu mai răsăriseră în sufletul său, părăsește orașul cu capul plecat și sufletul gol, implorând iertarea.
Amia își dă voie să trăiască și să fie fericită alături de Liam. În ultimul capitol, fata va fi surprisă de două vești surprinzătoare care o vor împlini. Se va muta cu Liam și va lăsa totul
în urmă: casa, grădina, amintirea familiei pe care nu a avut-o vreodată, dar cel mai important, amintirea umbrei trecutului, amintirea lui Thomas.
Personajul este găsit scriind pentru ultima dată în jurnal, în ziua în care urma să plece spre noua destinație: „Te-am eliberat, Thomas…
Merităm liniște…”