”Asumarea expedierii manuscrisului bun de tipar” 

Editura ”Hermann” din Sibiu, introduce în premieră domeniul nobilei arte a editorului de carte abrevierea ”AEMBT – asumarea expedierii manuscrisului bun de tipar”. [a′em′bete].

După mai mulți ani de activitate, redacția editurii a decis să solicite scriitorilor debutanți care prezintă un manuscris pentru evaluare, expedierea acestuia într-un format gata de tipar,  aembt-ul fiind astfel asigurat.

Această hotărâre a fost luată în urma unor studii analitice, care ne-au pus la dispoziție o serie de concluzii, ce însumate au impus stabilirea unor noi criterii de selecție. În evaluări s-au luat în calcul date obținute statistic, nu neapărat cu referire strictă la specificul editurii noastre.

Am introdus treptat acest criteriu de selecție, fără să observăm tensiuni sau deformări ale procedurilor de publicare, scopul dovedindu-și în practică utilitatea. Prin acest articol, oferim mediului publicistic contemporan – scriitorilor debutanți și editorilor deopotrivă,  câteva opinii conjunctural relatate.

Contextul actual

A devenit evident faptul că sunt necesare schimbări concrete ale sistemelor de evaluare practicate de edituri. Comercialul tinde să dezvolte cortine eficiente, în spatele cărora nonvaloarea se zbate să iasă în scenă, cu șanse din ce în ce mai bine potrivite într-o societate în care moda inhibă evident selecția.

Editura ”Hermann” a practicat în foarte puține situații servicii de corectură – intervențiile în textele trimise lansând manuscrisul în regiuni pe care autorii nu le-ar fi atins. Apoi, aceștia nu s-au ferit să defileze alături de ”cartea lor” – solicitând promovări și fălindu-se cu orice prilej, pentru noi devenind clară discrepanța între valoarea autorului debutant și cartea corectată în redacție.

Astfel, în scurt timp am introdus în statutul editurii două principii esențiale: acela de a nu realiza servici de corectură și acela de a nu ne implica în promovarea artificială a autorilor debutanți, definind totodată diferență între ”autor” și scriitor.

Cititorii nu trebuie induși în eroare. Aceștia trebuie să descopere scriitorul debutant, ca intelectual al cetății, nu să le fie impus – prin mecanismele ”înnobilării” cărții sale de debut – coperta din ce în ce mai sofisticată, corectura cu inserții în stilistică, campania de publicitate, lansarea șablonardă de carte, recenzia la comandă, prezența ”adăugată” în târguri, etc.

Misiunea editorului de carte

Trebuie să fie întotdeauna etică. Nu perfectă, însă corectă. Și în nici un caz comercială, mai ales într-o țară în care nu se mai citește carte, motivele fiind diverse – unele argumentate, altele fără definiții și nici soluții viabile, perspectiva devenind incertă, mai ales cu privire la efectul culturii asupra societății.

Nu există editor care să nu regrete publicarea unui oarecare autor debutant. În această logică dezvoltăm astăzi aceste enunțuri. Poate că aici, la noi în țară, în actuala etapă, de ”tranziție”, editurile ar putea să evadeze din regiunile intereselor comerciale, punând umărul la emanciparea cu adevărat a națiunii prin accentuarea implicării în zonele de evaluare, statutul scriitorului debutant echivalând cu cel al stagiarului – etape care nu pot fi arse în nici o profesiune intelectuală.

Principiile selecției

Cu toții cunoaștem faptul că în domeniul științific sistemul ”Open Acces” ne-a oferit întotdeauna o plajă progresistă către informația de calitate, articolele  trimise fiind impecabil redactate și formatate. Editorul din domeniul științei nu corectează scrierile cercetătorilor, conceptul fiind de neînchipuit, inadmisibil în gândirea academică și categoric intolerabil dacă s-ar produce.

”Open Access Journals” sau ”Open Access Books” de exemplu, cuprind zeci de mii de articole științifice – impecabil expediate de autori – ce asigură o plajă excepțională de informații asigurată de literatura ştiinţifică şi documentele de cercetare prezentate. Cercetătorii trimit întotdeauna articolele într-o formulare perfectă, fără echivoc.

Am primit la redacția editurii, cu ocazia unor concursuri de carte organizate în ultimii ani, lucrări perfecte, realizate de scriitori debutanți. Ne-am chinuit ore în șir să identificăm o eroare – de orice fel, atât în redactare și formatare, cât și în regiunile ce asigurau gramatica, stilul, logica, gândirea. Inutilă căutare! Manuscrisul prezentat la concurs era impecabil, scriitorul debutant reușind să impresioneze întreaga redacție și toți colaboratorii editurii.

Devenea evident faptul că nu mai doream discrepanțe, nu ne mai vedeam acceptând distonanțe la recepția manuscriselor, în sensul în care unii scriitori debutanți puteau să trimită lucrări perfecte și alții ne solicitau – eventual contra cost – corectură și  formatare text. Dezacordul sesizat a dus la impunerea unor condiții, împrejurarea determinând desfășurarea activității editoriale, într-un caz prin stimulare, în celălalt, prin frânare evidentă.

Am adoptat astfel acest principiu, care ne asigură disciplina de lucru necesară unei perspective pozitive, plasând micuța editură sibiană într-un context publicistic etic, menit să încurajeze valorile și să ofere concret scriitorilor debutanți un mediu competitiv întemeiat pe certitudinea selecției corect administrată.

Noul concept publicistic

Stimulând scriitorii debutanți în a trimite la redacția editurii direct un manuscris formatat pentru statutul ”BUN DE TIPAR” – am ridicat nivelul de selecție, oferind astfel un echilibru între criterii și scop – toate aceste în favoarea cititorilor și desigur a scriitorilor debutanți de calitate, care nu se sperie de competiție și au capacitatea reală de scriere ordonată.

Identificăm permanent o anume abilitate spontană a omului intelectual, atras către cultură, în a se desfășura ordonat și autentic deopotrivă, fie că are în față o foaie de hârtie, fie un document word. Naturalețea însoțește textul scriitorului de valoare, alcătuirea fiind orientată mereu către perfecțiune.

AEMBT-ul  (”Asumarea expedierii manuscrisului bun de tipar”) devine astfel o piesă proiectată pentru a susține angrenajul publicistic al editurii în zona lui de maximă responsabilitate, chiar acolo unde se desfășoară mecanismele selecției. Acest acord editor-scriitor depășește înțelesul primar, devenind în fapt o concordanță acceptată și cultivată de ambele părți.

Am privit mereu cu o enormă simpatie scriitorii care prezentau editurii un manuscris impecabil – oferindu-le cu generozitate cele mai potrivite condiții de publicare. Așteptăm în continuare astfel de colaborări, punând la dispoziția scriitorilor debutanți și precum și a celor consacrați – un mediu de selecție etic structurat, în așa fel încât publicarea să echivaleze cu certitudinea identificării unui sens corect în scriere.

Aspecte tehnice

Ce reprezintă concret AEMBT-ul (”Asumarea expedierii manuscrisului bun de tipar”) în reprezentare tehnică? Foarte simplu! Un manuscris redactat într-un document word, dimensiunea A5, cu marginile dorite, paginație de la 7 sau 9, fontul dorit, dimensiunea 12, justify, line spacing 1 – transformat înainte de trimiterea la redacția editurii într-un fișier PDF.

Scriitorul debutant trebuie să realizeze acest deziderat, editura publicând integral manuscrisul trimis, intervențiile prin tehnoredactare cuprinzând numai adaptările pentru tipografie. De aici începe selecția, editura nesolicitând nimic exagerat.

Perspective adecvate

Putem să ne detașăm de strictețea esteticii generale, care nu duce decât la uniformizarea scriitorilor, în defavoarea celor valoroși, care pot prezenta lucrări impecabile, fără ca editorul să mai fie nevoit să intervină contra cost în scopul asigurării ”frumosului” – în realitate absent din orice nuanță a creativității. Să ne gândim la un pictor incomplet format, ale cărui picturi au nevoie de retușuri pentru a pătrunde pe  simeze.

În publicare, textul trimis de un scriitor valoros, într-un fișier word obișnuit, are forță, are expresivitate, are originalitate – pentru că omul scriitor le are pe toate acestea, editorul negreșind cu nimic dacă dă spre tipar lucrarea – moment de cotitură în lumea publicistică, unde o mulțime de autori nu vor putea oferi editorilor măcar atât, un text corect, impecabil realizat.

Cititorii se vor bucura în viitor să lectureze cărți ce conțin manuscrisul așa cum a fost primit la editură – exercițiul având astăzi un efect terapeutic, într-o lume artificializată prin intervenția editorilor, care în buna lor intenție, fără să mai luăm în calcul nici un interes, oferă unor autori drepturi nepermise – orice corectură și așezare a textului primit echivalând cu o artificializare – posibil definită drept o contrafacere.

Așa cum artistul plastic își expune lucrarea într-o galerie, cum arhitectul și inginerul de rezistență asigură proiecte impecabile, chirurgul operează în perimetrele perfecțiunii, muzicianul din filarmonică își susține concertul nuanțele preciziei absolute, actorul performează integral pe scenă  și oratorul își ține discursul liber – în egală măsură scriitorul debutant și cel consacrat – trebuie să prezinte editurii un manuscris impecabil, care nu mai necesită corecturi sau adăugiri, editorul garantând cititorilor că lucrarea a fost reprodusă în carte în forma trimisă la redacție.

CONCLUZII

Aembt-ul oferă editorului o garanție în realizarea unui eficient sistem de selecție, iar scriitorului o certitudine clară a unui etic sistem de evaluare, care funcționează aidoma admiterii într-o facultate de prestigiu, unde concursul asigură o selecție primordială absolut necesară.

În domeniul creativității, nu există limite, scriitorii de valoare putându-și expune opera într-o felurită expresivitate, fără limite în teritoriul paginii – scrierea evoluând către zone în care fluxul vorbirii experimentează noi metode de imprimare în text, gândirea umană profundă putând spera și către aceste direcții de evoluție.

Aembt-ul poate reprezenta un portal către scrierea viitorului, unde creatorul așterne textul liber, destins, lăsând gândirii un curent liber – rezultanta apărând evident într-o nouă expresivitate, de data aceasta controlată numai de gândire – scriitorul apelând la noi forme de imprimare a mesajului: fraze alternative, flexiuni lexicale armonioase, grafice, linii, încadrări, opoziții, oferte paralele de idei, propuneri în axe comparative, pasaje inserate, dezvoltări nuanțate ale mesajelor – prin aplicarea definițiilor atipice, utilizarea figurilor plane, acuarele, fraze continue, distribuții ale ideilor în nuanțele propriei didactici, forme unice de scriere, de așezare în pagină prin font diferențiat – toate acestea menite să compună un MANUSCRIS unic, preluat de editură și oferit nemodificat cititorului inteligent, dispus să descopere cărțile viitorului.

Deja modelul ”social” în care un autor debutant vine către editură solicitând formatarea manuscrisului, mărturisind că îl depășește acest demers, cerând corectură contra cost, o copertă faină, publicitate după apariția cărții și o plajă eficientă de vânzare – timp în care el rămâne în continuare complet necunoscut publicului cult și deloc dispus să-și activeze macazul către o pătrundere reală în lumea publică a scrierii de carte – prin apariții în social, cu opinii utile cetății, precum un adevărat scriitor, intelectual, cultivat și cuplat problematicii sociale contemporane, ei bine, acest model, îl putem considera învechit, editurile având puterea și experiența de a evada treptat din această conjunctura culpabilă, căutând etaje noi, deschizând căi utile viitorului în publicarea de carte autentică.

Biroul editorial ”Hermann”

Sibiu, februarie, 2023

 

⁎ Nu constituie o încălcare a drepturilor de autor reproducerea oricăror informaţii din acest articol, în orice fel de lucrări, articole sau expuneri – dacă este inclusă nota de copyright: ”Copyright © editura Hermann”. În lumea publicistică se aplică convențiile specifice dreptului de autor pentru orice formulări originale. În cazul în care doriți să preluați conceptul din acest articol, puteți realiza acest lucru fără să solicitați acordul editurii,  însă trebuie să țineți cont de  normele etice specifice editorilor, specificând nota respectivă de copyright cu privire la conceptul AEMBT.