Autor sau scriitor?
În multe din articolele prezentate în site-ul editurii am menționat această distincție. Așadar, ne întrebăm firesc: arta scrierii se poate învăța prin predare? Nu. Acesta este și motivul pentru care scriitorul debutant trebuie să-și asume statutul de scriitor începător, numai astfel putând să progreseze corespunzător.
Încercăm în mod continuu să transmitem scriitorilor debutanți faptul că trebuie să devină conștienți de statutul lor, acela de a fi plasați la început de drum. Majoritatea celor de valoare acceptă, însă mai există și autori care nu asimilează ușor acest sfat.
În cariera unui scriitor este necesară o fundație solidă. Existența în timp a unor obstacole, împiedică evident progresul, neacceptarea condiției de scriitor debutant devenind în mod paradoxal o serioasă piedică.
Lansarea de carte
Autorul debutant trăiește o experiență profundă odată cu lansarea cărții sale – moment în care reușește să ofere o sinceră bucurie familiei, prietenilor, colegilor și micului nucleu de cititori. Odată depășită această etapă, autorul debutant se descoperă într-o adevărată solitudine, simțindu-se aproape izolat, moment în care tinde să se agațe de editura care l-a publicat, cerându-i publicitate, vizibilitate, disperarea fiind evidentă. De ce nu sunt cumpărat? De ce oamenii nu se înghesuie să-mi achiziționeze cartea? Ce nu funcționează? Cum trebuie să mă promovez?
Toate aceste întrebări exprimă editorului eroarea în care se află autorul debutant, comportamentul său justificând mai degrabă titlul de autor, decât cel de scriitor.
Este cunoscut faptul că în majoritatea situațiilor cititorul cult pur și simplu nu cumpără carte dacă nu descoperă o personalitate în dreptul numelui scriitorului. În mod asemănător, cititorul de masă cumpără în general scrierile vedetelor din radio-tv. Așadar, literatura scriitorilor de valoare este achiziționată de oamenii culți, iar cea comercială de mase – însă numai în situația în care autorul este cunoscut publicului.
La noi în țară statistic vorbind, cititorii culți achiziționează în foarte mică măsură scriitori debutanți, necunoscuți, pentru că au la dispoziție nume celebre ale literaturii mondiale, care acoperă astăzi toate genurile.
Autorii debutanți trebuie să asimileze faptul că au de traversat un drum lung, complex, pentru a ajunge la cote de comparație în literatura națională și mondială. Scriitorii debutanți cunosc acest lucru și dezvoltă legături foarte bine calibrate cu editorii, crescând de la o carte la alta, interesul lor fiind orientat în primul rând către valoare, către condiția aleasă ca stil fundamental de viață.
Promovarea scriitorilor debutanți
În toate situațiile scriitorii debutanți nu solicită promovări, acordându-și timp suficient până la următoarea carte. Au bun simț și caută să-și descopere cu adevărat locul în lumea literaturii contemporane.
În schimb, autorii, imediat ce au tipărit cartea de debut, se gândesc deja la reclame în site-urile de socializare, lansări cât mai evidente – în spații publice, în aule și saloane, visul lor alcătuind întreaga regie. Vor să vândă, vor să fie cunoscuți și totul așa, dintr-o dată!
O campanie de promovare poate avea rezultate sau nu – chestiune ce depinde mult de numele scriitorului, de cât de cunoscut este acesta și câtă încredere inspiră prin pregătirea lui profesională în regiunea subiectul atacat, de ceea ce s-a mai scris în același gen și multe alte aspecte asemănătoare.
Dacă un gen abordat de către un autor debutant există deja redactat în cărți importante, atunci cartea rămâne numai o bucurie pentru autor, grupul de prieteni și desigur familia lui – fapt care poate fi lesne conștientizat. În acest context promovările nu fac altceva decât să detașeze definitiv autorul debutant de la spiritul scriitoricesc.
Cât durează statutul de scriitor debutant?
În cazul autorilor grăbiți, mai toată viața! În cazul scriitorilor debutanți, nici foarte mult, nici foarte puțin – timpul fiind estimat în gradele de performanță câștigate de scriitor odată cu parcurgerea etapelor către profunda maturizare și fixare a stilului unic. Scriitorul debutant care acceptă că mai are de învățat, de experimentat, reușește destul de repede să-și completeze corespunzător atât portofoliul publicistic, cât mai ales o prezență cât mai profundă, ca intelectual în viața comunității din care provine.
Dacă ai fost bun la orele de limba română, dacă ai performat în logică și filosofie – acesta nu este un argument că scriind și publicând ai devenit un scriitor. Faptul că un autor a studiat mult și rudele citindu-i scrierile din adolescență l-au îndemnat să scrie – nu constituie nici un fel de garanție, din contră, am putea spune că astfel se structurează în nenumărate situații, terenul pentru viitoare dezamăgiri.
Scriitorul debutant cunoaște faptul că nu este nimic rușinos în a te numi scriitor începător. Acest statut îți permite să te eliberezi de o greutate mult prea grea – aceea de a te compara cu scriitorii consacrați ce produc o literatură de calitate, având și un renume câștigat în timp, fiind cunoscuți de cititori.
Dorința de a ajunge rapid cunoscut și apreciat este specifică autorilor și nu scriitorilor debutanți. În realitate, în ciuda campaniilor publicitare, numai câțiva dintre o mie de scriitori începători au succes încă de la debut.
Astfel, scriitorul debutant trebuie să-și mențină luciditatea și să parcurgă pașii unul după altul, cursa fiind una de anduranță, adesea foarte dificilă. Oare câți scriitori debutanți vor avea dreptul să se numească scriitori și în cât timp se va putea produce acest lucru?
Editorii nu apreciază autorii debutanți, mai ales atunci când aceștia se grăbesc să facă valuri, fără să încerce cel puțin să conștientizeze cu adevărat poziția lor de începători. Contează foarte mult traseu parcurs de un scriitor, cu mult mai mult decât victoria mult dorită.
Există un sfat ideal pentru scriitorii debutanți?
Cu siguranță ca bunul simț este sfatul de început. Scriitorii debutanți îl au din plin, în timp ce autorii debutanți – adesea deloc! Primii înțeleg drumul pe care au pornit și caută identificarea valorii, cei din urmă doresc un câștig rapid – vânzare și faimă.
Scriitorul debutant conștientizează valoarea lui și a cărții sale de debut, în timp ce autorul debutant consideră că este formidabil, înainte de a fi cerut cea mai mică recenzie din partea unui scriitor consacrat, sau a criticii de specialitate.
Un scriitor debutant se compară cu scriitorii consacrați sau cei ajunși deja în istoria literaturii. Un autor debutant nici măcar nu își pune problema unei posibile evaluări, considerând că lume deja îi este la picioare, atât de mare îi este orgoliul, încât justețea gândului dispare.
Editorii întâlnesc foarte frecvent tendința autorului debutant de a se compara numai cu sine, acestuia lipsindu-i orice calitate care ar duce cu gândul la cultură și gândire profundă. Este foarte dureros acest fapt, însă des întâlnit. Autori care nu citesc, nu au cultură, însă scriu. Cum este posibil?
Sfaturi găsim pe internet cu sutele. Însă cu ce folos? Un scriitor debutant se observă de la primele schimburi de mesaje. Are bun simț, echilibru, este curajos, sigur și dornic de cunoaștere. Un autor debutant, se distinge tot din primele mesaje – este arogant, cutezător, prea sigur pe el, lipsit de bun simț și gata de cuceriri comerciale. Din păcate unii debutanți cad în aceste definiții fără să le conștientizeze înțelesul.
Am putea totuși să oferim un sfat autorilor debutanți: trimiteți după publicare 5 pagini din cartea voastră către un student de la filologie sau un cadru didactic din domeniul filologiei și dacă acesta poate rescrie mult mai bine textul trimis, este cazul să nu mai sperați inutil la statutul de scriitor.
În context menționăm faptul că scriitorii debutanți nu au nevoie de sfaturi, aceștia fiind capabili să performeze de la o variantă de creație la alta, aducând textul într-o regiune stilistică unică, unde cu greu mai poate pătrunde cineva cu îmbunătățiri.
Ce este viața de zi cu zi a unui scriitor debutant?
Altfel decât viața unei persoane obișnuite, care își derulează activitățile între pasiuni, profesie și familie. Scriitorul debutant pătrunde într-o lume fără tipar, creionându-și destinul într-un mod unic. Este preocupat de lectură în continuare. De o lectură asumată, profund selectată. Caută repere, schimbă macazuri, alternează tematici și cuprinde evaluări constant și aleatoriu.
Scriitorul debutant locuiește într-o lume personală, dăruind comunității soluții, alcătuindu-și echilibrul între scriere și lectură, între redactare și experiment. Ritmul lui de viață devine unul specific scriitorilor. Se apropie cumulativ de cultură, devine parte din lumea creativă, succesiunea zilelor fiind alcătuită în funcție de inspirație. Noaptea, dimineața devreme, la prânz, acasă la birou, într-o cafenea, pe o bancă în parc, în autobuz – scriitorul are un comportament unic, particular condiției sale.
CONCLUZII
Am alcătuit acest articol oferind cititorilor un contrast – prezentând scriitorul debutant vs. autorul debutant – ca entități absolut independente ce nu interferează deloc, valoarea neasociindu-se cu nonvaloarea.
Editurile publică și autori! Și este cunoscut acest lucru, cu toate că își doresc să publice numai scriitori. Unii autori însă chiar merită publicați. Nu scriu cine știe ce, însă merită să aibă o carte publicată – și ar putea chiar să crească, însă nu o fac, rămân cu anii imobili, atașați unei vieți obișnuite, așteptând producerea miracolului sau considerând că nu au nimerit editorul potrivit. Timpul trece, aceștia nu cresc, iar cartea lor cade uitării, cititorul nefiind interesat de un autor necunoscut cetății. Aceasta este poziția lor, maximum posibilă, contextul find totuși îmbucurător: admirăm autorul care își cunoaște limitele, oferind cartea familiei, prietenilor apropiați, colegilor de serviciu, rudelor. Acesta dovedește comportamentul scriitorului, arătând lumii bun simț și un echilibru în raport cu imensa valoare a literaturii în general. Din această categorie se pot naște și scriitori, negreșit.
Dezavuăm vehement autorul care odată publicat, pentru o lucrare considerată de editură valabilă standardelor minime sau medii – acesta capătă un comportament nestăpânit, considerându-se implacabil, absolut perfect, nesesizând ridicolul derivat din faptul că i s-a oferit șansa de a spune o poveste, atât, utilă poate societății pe grade de interes minim necesare.
Încheiem acest articol arătând cititorului un adevăr complet: ca editori trăim frecvent și bucuria întâlnirii cu scriitori și scriitori debutanți. Aceștia dețin fără excepții, în modalități unice de exprimare, acel caracter al omului cult, inteligent și mai ales gânditor, care cunoaște din lecturi profunde umanitatea în dinamica și nevoile ei, oferind comunității publicații care mai devreme sau mai târziu vor fi luate în calcul de cititorii culți, avizi de cunoaștere și sensibili în selecție.
Editura ”Hermann”
Sibiu, februarie 2023
