MarcaJACK LONDON – 1876-1916 – un autodidact care a reflectat asupra ascensiunii sale pentru a găsi cheile care i-au permis să devină un remarcabil scriitor.

1). Citește în permanență.

2). Fii disciplinat.

3). Lucrează până la sacrificiu!

4). Întreține-te din scris!

5). Începe de jos! Fii mic! Crește încet!

6). Țintește spre perfecțiune sau abandonează!

7). Doar scrie – însă vezi dacă gândești, dacă există un stil autentic!

8). Caută să vezi dacă ai cu adevărat o filosofie de viață!

9). Ai ambiția să trăiești din munca condeiului!

10). Nu editorul contează! Tu ești vinovat dacă nu vinzi cartea!

Vom explica în comentarii fiecare din aceste sfaturi, oferind debutanților o reală busolă, valabilă și în contemporaneitate.

1). A citi precoce este cheia succesului!

JL a împrumutat multe cărți de la bibliotecile publice înainte de a putea achiziționa vreuna. A avut mereu o carte cu el, deși a început să lucreze la vârsta de nouă ani în medii foarte grele, printre marinarii din San Francisco Bay Area. De-a lungul vieții, nu a încetat să se cultive în domeniile foarte diverse care i-au stârnit interesul. Își petrecea ultimele ore ale zilei cu cărțile în pat.

Aspirantul scriitor devotat studiului avea un interes deosebit în cunoașterea literaturii timpului său – pentru Jack London aceasta fiind prima condiție a succesului unui scriitor!

”Învață să-ți alegi lecturile cu înțelepciune și citește numai cele mai bune cărți”.

2). Scriitorul este o persoană silită să se supună, ca și ceilalți, disciplinei unei profesii.

Pentru a scrie trebuie să păstrezi toată viața o continuitate și regularitate – sarcina fiind desigur îndeplinită zi de zi, în fiecare an. Un scriitor în devenire compune în medie 1000 de cuvinte pe zi, iar aceste trebuie să fie bine redate – ”absolut cele mai bune pe care un autor debutant le poate scrie”.

Sub acest volum, lucrurile nu se mișcă suficient de repede și în plus calitatea textului literar scade. Cel mai bine este să te concentrezi pe o singură poveste odată. JL ne oferă o metodă precisă: scrieți 1000 de cuvinte zilnic, fără să vă gândiți la rezultatul final și faceți asta timp de 60 de zile. ”Și apropo de serviciul paralel: lucrează 60 de zile și apoi oferă-ți un concediu de 30 de zile, folosind acest timp pentru a recupera, a studia, a incuba, a planifica, a medita asupra propriilor slăbiciuni și pentru a te măsura cu marea literatură mondială”. Ia notițe continuu pentru a deveni cu adevărat scriitor.

Caută să ai un caiet și călătorește permanent cu el, mănâncă cu el, dormi cu el. În cele din urmă, autorul începător ar trebui să se asigure că rămâne sănătos întreaga perioadă în care lucrează la o carte. Trebuie să aibă o inimă de leu! Și este chiar crucial să pună în practică aceste sfaturi.

3). Pentru a deveni scriitor lucrează ca un nebun! J.L. nu crede în talentul literar, ci doar în munca grea.

”Munca este totul – este sfințirea și mântuirea. Scrie acest cuvânt cu majuscule, MUNCĂ, MUNCĂ tot timpul.”. ”Luați munca ca pe o vocație!”

A deveni scriitor a fost o vocație pentru Jack London. În plus astăzi nu mai este un secret pentru nimeni că munca asiduă este ingredientul universal al succesului.

”Oamenii de valoare au devenit celebrii pentru că au avut ceva de făcut în lume și au făcut-o pentru că au muncit cu sârguință și cu energie, s-au pierdut în munca lor, până în ziua în care toți au fost surprinși să vadă onorurile căzând gros asupra lor, iar numele lor pe buzele tuturor”

ATENȚIE! J.L. te sfătuiește să nu renunți la serviciu pentru a te dedica literaturii, decât dacă nu ai persoane aflate în întreținere. Un scriitor are singurătatea lui și un stil de viață specific. Al doilea motiv pentru a lucra ca un nebun este faptul că scriitorul începător TREBUIE să ofere cititorilor neapărat o carte de calitatesuperioară celor existente pe piață, astfel încât să compenseze lipsa de notorietate inițială – ceea ce duce la VÂNZĂRI aproape de zero, indiferent la ce editură ai publicat!

”Fă ceea ce este la îndemâna ta, dar fă-o cu toată puterea ta și indiferent de situație, finalizează-ți sarcina” – însă NEAPĂRAT observă dacă ceea ce a ieșit depășește în valoare ceea ce există. Altfel nu te numești scriitor.

4). ”Scrie pentru a trăi!

Există și scriitori fără nevoi materiale – care au un real mesaj de transmis. Un scriitor profesionist trăiește INTEGRAL pentru a scrie PERFECT. Acesta CUNOAȘTE nevoile pieței. Cititorii știu ce vor și în nici un caz NU SE GÂNDESC la un scriitor deb

J.L. estimează că 90% dintre poveștile sale se bazează pe experiența trăită – deși uneori, când realitatea depășește ficțiunea, aceasta trebuie atenuată pentru a o face credibilă. Textul trebuie să fie realist, respingând teoria artei de dragul artei.

Narațiunea sa trebuie să fie la persoana întâi, trebuie să nu mai existe autorul și să se dezvolte psihologia personajelor. Trebuie să parieze pe tragic și teribil pentru a trezi frica primordială a cititorilor amorțiți de confort. Trebuie să se adreseze adepților unui curent de gândire dominant, fără a deveni însă împovărat, în dezvoltarea lui, cu digresiuni filozofice sau morale. Trebuie să se termine cu bine (celebrul Happy End). Pe de altă parte, adevărul nu are valoare imediată în literatură: ne dorim într-adevăr adevărul, dar avem nevoie de un adevăr atenuat, un adevăr diluat, un adevăr insipid, un adevăr inofensiv, un adevăr convențional, un adevăr bine pieptănat. Luați în considerare lipsa de cultură a cititorilor ÎNSĂ atenție la LIPSA voastră de cultură – care este INADAMISIBILĂ – fără cultură un scriitor nu există, nu se vinde, cartea rămânând în familie și într-un oarecare cerc de prieteni. Pseudo scriitori lipsiți de posibilități culturale și din punct de vedere artistic produc astăzi texte pe care un editor comercial le poate permite. Acesta din urmă devine purtătorul de cuvânt al oamenilor RECENT emancipați, fără cultură și lipsiți de simț artistic.

Astfel ”scriitorul” nu o să vândă nimic, crezând că editura este de vină. FALS! Masa needucată este cea care guvernează astfel pseudo-literatura. Un aspirant scriitor înțelege aceste lucruri și nu dorește o ascensiune falsă.

”Această categorie de indivizi care joacă un rol mai mult sau mai puțin asemănător cu cel al plebei Romei antice. Este masa instabilă și gregară, mereu călărită pe barieră, mereu gata să cadă într-un fel sau altul și să urce iar înapoi fără nici cea mai mică jenă; care votează democrat la o alegere și republican la următoarele; care descoperă și ridică astăzi pe bastion un profet pe care poate mâine îl va ucide cu pietre; care strigă de admirație pentru cartea pe care o citește toată lumea, din singurul motiv că toată lumea o citește. Este turma în care domnesc fantezia și capriciul, mofturile și moda, este masa instabilă, incoerentă, vorbind și gândind ca mulțimea timpului prezent.” – J.L.

5). Începeți cu puțin!

Nu este POSIBIL ca un debutant să se regăsească pe toate rafturile librăriilor și să fie cumpărat masiv de cititori. Această IMAGINE este ireală! În plus, un începător nu trebuie să caute să scrie ca un clasic, ci să lucreze cu smerenie pentru a-și îmbunătăți expresia. ”Niciun editor sau editură nu-i va da o mână de ajutor pentru că se luptă din greu – și dacă oricare dintre ei ar face-o, ar fi de vină!” Faptul că un editor te-a publicat nu înseamnă că ești scriitor!

Nu există ”primul roman de succes”! Mai întâi un scriitor aspirant publică în reviste literare. Caută să fie un om de CULTURĂ – pentru că meseria asta aparține oamenilor culți. Pentru a-și exersa aptitudinile J.L. a participat la concursuri literare, iar puținele sale victorii i-au dat speranțe. Astăzi editurile publică autori care nu sunt scriitori! Cărțile stau pe rafturile librăriilor. Din păcate acești autori SPERĂ că vor vinde mii de cărți – uitând că NU SUNT CUNOSCUȚI și nu este rolul editurii să-i promoveze în nuanțe comerciale. O carte bună se descoperă, nu se plasează.

În plus, acești autori nu EXISTĂ în mediile culturale ale orașelor în care trăiesc. Ei nu sunt prezenți ca oameni de cultură. Și în plus scriu fără să aibă un antrenament în acest sens. SCRIU prost, mult și nu se verifică citind marii scriitori ai umanității. Nu muncesc și își doresc totul fără să ofere în realitate prea multe. Uită să înceapă treptat, scriu cu pauze și nu doresc recenzii din partea editorilor, iar dacă le obțin, ofensați, – se retrag către altă editură, urmărind-și ”norocul”. Pentru a ajunge scriitor trebuie să începi devreme și TREPTAT! Nu poate fi IGNORAȚ acest sfat, marca Jack London!

6). Țintește spre perfecțiune!

Începătorul nu trebuie să ezite să ceară recenzii serioase de la edituri – până primește primele scrisori pozitive de la redactori.

”Aspirantul scriitor trebuie să „realizeze imposibilul” – acesta este „secretul măreției” – prin înmulțirea lucrărilor de foarte bună calitate. ”Perseverența reflectă așadar și primatul calității; este căutarea neobosită a perfecțiunii. Cel care nu este mulțumit este singurul care face lucruri mărețe. Cine este mulțumit nu face nimic”.

Absența satisfacției este stimulul realizării. Satisfacția este distrugere și anticamera morții în scriitură. Trebuie să scrii, să scrii și să scrii din nou – trebuie să perseverezi neobosit până în ziua recunoașterii!”. Un nume, prestigiu, să ajungi Cineva – nu vin după prima carte lansată! Concepția aceasta separă scriitorul aspirant de diletant.

”Același tipar îl găsim în cariera unui scriitor ca în toate domeniile: marii oameni muncesc neobosit, se pierd în muncă, până când le cad onorurile și numele lor este pe toate buzele.”

”În scris, perseverența poate fi atât de lungă și dureroasă încât succesul nu compensează niciodată durerea acumulată a efortului creativ” – fapt cunoscut NUMAI de adevărații scriitori!”

Și apoi, nu este nevoie de la fel de mult timp pentru a învăța o meserie manuală? Un zidar va fi muncit ore mai lungi și mai grele. Meseria de scriitor este mai grea decât o profesie manuală! Comparând drumul scriitorului cu meseriile manuale, nivelul de perseverență cerut scriitorului aspirant pare de fapt a fi mai mare. Dacă în lume există mai mulți fierari de succes decât scriitori de succes, este pentru că este mult mai ușor și mai puțin laborios să devii un fierar de succes decât un scriitor de succes”. Jack London și-a descris perseverența supraomenească în romanul său autobiografic Martin Eden.

”Există o singură cale de a începe, și anume să încep munca grea, cu răbdare, gata pentru toate dezamăgirile pe care le-a experimentat Martin Eden înainte de a reuși – care au fost ale mele înainte de a reuși eu – pentru că m-am mulțumit să le atribui personajului meu fictiv, Martin Eden, propriile mele experiențe în cariera literelor.” J.L.

7). ”Povestea unui roman nu este totul! Nici pe departe!”

ATENȚIE! Faptul de a fi nevoit să spui ceva care să-i intereseze pe alții nu te scutește de a face efortul de a-l exprima prin cele mai bune mijloace și în cea mai plăcută formă posibilă! Începătorul trebuie deci să lucreze asupra expresiei sale.

Și ATENȚIE: calitatea scrisului provine din aceea a gândirii.

”Dacă expresia ta este slabă, gândul tău este slab; daca este sumar, este pentru ca ești sumar!”

Prin urmare, îmbunătățirea stilului implică în mod fundamental îmbunătățirea gândirii”. ”Amintește-ți întotdeauna că nu scrii pentru tine, ci pentru cititorii tăi!”. Ce cere cititorul modern? Că autorul să intre foarte repede în miezul problemei; ca povestea să nu fie plină de detalii de prisos și că cititorul are voie să-și folosească imaginația. Scutește-l de digresiuni filozofice sau morale în mijlocul poveștii.

Cititorul modern este un adult cu gândire independentă. Oferă-i elementele esențiale, iar el se va ocupa de restul. Cititorii pot gândi mai repede decât citesc amprenta scriitorului și se grăbesc. Romanele moderne au între 40 și 60.000 de cuvinte, așa că pot fi citite dintr-o singură mișcare. ”Din perspectiva darwinistă, omul ar fi atins o anumită maturitate, iar acest lucru se reflectă în gusturile sale. Poveștile și stilul care l-au atras în copilărie, apoi în adolescența speciei, nu-i mai sunt potrivite. Tendința propoziției a fost de mult timp în direcția conciziei și preciziei. Bărbații de astăzi vor să citească texte nu doar concise, ci și compacte, nervoase, incisive, precise”.

Stilul literar evoluează prin concentrare și concizie. Provocarea este, ca și în progresul tehnic, economisirea de timp. Alegoria, adică exprimarea unui concept printr-o poveste, a fost înlocuită de metaforă, care se mulțumește cu o imagine care să întrupeze ideea. Dispariția treptată a pleonasmelor este un alt fenomen notabil. În cele din urmă, din punct de vedere statistic, există o scădere continuă a numărului de cuvinte pe propoziție. ”Câteva reguli: diversificarea vocabularului pentru a evita repetarea; variază structurile propozițiilor; fă efortul de a căuta imagini; implică omisiuni cu finețe.” Jack London sfătuiește aspirantul să nu scrie un roman dintr-o singură mișcare.

„Iadul este încins de manuscrise nepublicate care au fost scrise dintr-o singură dată!”

Manuscrisului TREBUIE să se maturizeze suficient! Particularitatea procesului creativ stă în faptul că trebuie că încerci să atingi un nivel ridicat de calitate din primele cuvinte așternute.

”GÂNDIREA dă și nota de excelență la un scriitor!”

8). Să ai o „filozofie de viață!”

Ea reprezintă ”suplimentul de suflet al marelui scriitor!”. ”Dacă autorul best-seller posedă o originalitate autentică – și nu i-a imitat pe alții – nu este vorba de talentul literar, ci de o formă de sinceritate extrasă din experiența trăită și din realitatea faptică.”

Așadar, PRIMA calitate a scriitorului este o „filozofie a vieții. Orice scriitor de succes permanent a posedat această filozofie”. ”Marele scriitor are propriul mod de a vedea lumea – un mod cu siguranță subiectiv, nu neapărat predat, dar atât de particular încât produce o lărgire a conștiinței cititorului”.

”O astfel de filozofie îi permite scriitorului să pună în opera sa nu numai ceea ce este în el, ci și ceea ce este în afara lui, considerat și cântărit de el”. ”În virtutea filozofiei sale de viață are ceva de spus; parametrii nepublicați ai judecății sale personale constituie firul comun al operei sale.”

AȘADAR dezvoltați-vă „filozofia de viață”!!! Este posibil acest lucru? Nu în multe cazuri, din păcate. Acest concept se formează numai la caracterele mari. Cum își poate totuși dezvolta începătorul filosofia de viață? ”El trebuie să se cultive cu privire la toate ramurile cunoașterii „cântărind mâna pe pulsul lăuntric al lucrurilor” pentru a-și lărgi perspectivele asupra existenței, și deci asupra limitelor câmpului său de acțiune.” Întreprind acest lucru astăzi autorii? NICIDECUM! Eu se consideră speciali prin lucrarea lor, care din păcate nu este cine știe ce, la fel precum personalitatea lor este măruntă.

”Citește pentru a-ți dezvolta „filozofia vieții” – CITEȘTE IMENS – și de calitate – și caută să asociezi acest citit cu un anume SCOP al tău în această lume în care trebuie să SERVIM înainte de a ne servi.

”Sarcina este cu siguranță imensă, având în vedere tot timpul pierdut. Însă dacă nu găsești timp, fii sigur că lumea nu va găsi timp să te asculte.” ”În fine, dacă dorește să treacă posterității, trebuie, grație filozofiei sale de viață, să spună adevărul despre timp, să modeleze faptele esențiale într-o operă de durată pentru a-i conferi o amploare universală”.

Această ambiție este totuși paradoxală în măsura în care transcendența stilului și sensul operei sale sunt inaccesibile cititorului needucat. În mod clar, filosofia vieții conferă ficțiunii un plus de suflet care se simte fără a fi înțeles.” Din păcate astăzi cititorului needucat i se adresează autorul needucat. Așadar, să nu uităm totuși și vremurile de astăzi cer valori așa cum au cerut și cele dinainte!

9). Pentru a deveni cu adevărat scriitor asumă-ți ambiția urmărind căutarea bunăstării.

”Cum se apucă începătorul de literatură? Prin ambiție!” ”În afară de puținii privilegiați care se angajează în scriere într-un mod dezinteresat, scriitorul are o primă obsesie: să trăiască din condei, adică din dreptul de autor.

Întrebați editorii, editorii, publicul cititor despre motivația lor, iar răspunsul va fi: „bani”. În timp ce unele ziare nici măcar nu-și acoperă cheltuielile de trai cu vânzarea, altele sunt foarte profitabile prin direcția către publicul larg, oferindu-le ceea ce îi place”. Unde ne plasăm astăzi? În nici un caz în zona satisfacerii publicului needucat! Din păcate mulți autori doresc să vândă cu orice preț, ignorând situația reală de la nivel național – cititorii din țară cumpărând astăzi FOARTE puțină carte.

Așadar, asumați-vă căutarea prestigiului! ”Aspirantul scriitor este calat fundamental în căutarea prestigiului, înainte de orice criterii materiale”. ”Totuși, nu trebuie să reușim cu orice preț, ci numai în baza unor fundații oneste”. Jack London condamnă cărțile comerciale, anumite „mediocrități lucrative” literare și promovarea artificială a autorilor.” ”Astfel, toată dificultatea, pentru scriitor, este să mulțumească publicul rămânând în același timp fidel filozofiei sale de viață.

Pare imposibil să ai pâine și slavă în același timp, să împaci scopul economic al scrisului cu expresia sinceră a sufletului”. Acest PRINCIPIU însă TREBUIE urmat cu multă responsabilitate și fără abateri. ”Cum și în ce fel ar trebui să cânte bucuria inimii sale pentru ca odată tipărit acest cântec să-i câștige pâinea? […] Lumea se opune în mod ciudat și fără milă acestei operațiuni de a schimba bucuria inimii cu satisfacția stomacului”. Astfel, scriitorul aspirant trăiește cuplat atât către interesele financiare, cât mai ales către prestigiul său. FĂRĂ valoare nu vinzi nici o carte! Caută așadar să vezi dacă există valoare la tine, ca om, și ea se va manifesta apoi și ca scriitor. Altfel degeaba ai scris, cartea ta nu o să se propage.

10). Ai grijă și înțelege lumea literaturii de astăzi!

Nu toate editurile s-au declarat non comerciale și axate strict pe ideea de cultură. ”Încearcă să accepți disprețul redactorilor din editurile comerciale.” Numai marii autori reușesc să inverseze echilibrul de putere. Aceștia au prestigiu și sunt publicați așa cum își doresc.

 ”Trei dimensiuni se remarcă și se constituie ca repere: pragmatismul ambiției; intensitatea în execuție și sinceritatea lucrării”.

Un scriitor aspirant, debutant realizează așadar un gest tehnic, de început în cariera lui. Dimensiunea timpului nu se poate estima. Poate că o să reușească, poate că nu. Publicând la o editură non profit, un aspirant are o șansă IMENSĂ – aceea de a se putea evalua corect. Cei care se reped să vândă, de la prima publicație – sunt în general autori, dintre care peste 95% vor eșua după ce își vor încerca ”norocul” la diverse edituri. ESENȚA este așadar CUNOAȘTERE – și de aici reiese și calibrul scriitorului. În redacții editorii știu imediat cu ce fel de scriitor au de a face.

De la primele întâlniri editorii unei redacții de cultură cunosc aluatul. Cuvintele care se schimbă sunt adevărate recenzii. Dacă totuși un aspirant este publicat, acesta TREBUIE să înțeleagă că din cei 10 kilometrii ai realizării, odată cartea aflată în mâinile lor înseamnă că au parcurs numai 500 de metri!

Editura nu cotează! Dacă opera este de calitate ea se vinde. Dacă nu, din păcate nu se vinde. Altă explicație nu există. O carte se face cunoscută din gură în gură dacă este de valoare. Un scriitor de valoare poate publica la orice editură – cartea îi va fi cumpărată! Un scriitor de valoare aspirant – nu vinde din prima! Trebuie să devină cunoscut! Și acest lucru nu îl face editura!

Timpul CONSACRĂRII nu îl cunoaște nimeni. TREBUIE să CREASCĂ și nimeni nu poate spune cât timp îi este necesar.

Aceste 10 sfaturi, expuse aici în premieră pot ajuta un scriitor aspirant să se lanseze corect în drumul său către consacrare – etapă ce poate coincide cu întreaga lui viață.

Editura ”Hermann”

Sibiu, 2022

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi o experiență de navigare mai bună. Navigând pe acest site, sunteți de acord cu utilizarea noastră de cookie-uri.